Lumea aceasta în care trăim este măcinată de lupte, de violenţă - în familie şi în afara ei - , de suferinţă, de durere, de tristeţe... Dar oare avem unde să găsim stabilitate indiferent ce se întâmplă în lume sau în viaţa noastră? Putem privi spre viitor cu speranţă, oricare ar fi împrejurările din viaţa noastră şi din lume?
Lumea din jurul nostru este în continuă mişcare, dar Dumnezeu nu Se schimbă. El este acelaşi, imuabil şi demn de încredere. De fapt, El Însuşi spune: „Este oare un alt Dumnezeu afară de Mine? Nu este altă Stâncă, nu cunosc alta!” „Căci Eu sunt Domnul, Eu nu Mă schimb.”1Dumnezeu este tot timpul disponibil pentru noi; putem conta pe El. El este „acelaşi ieri şi azi şi în veci”2. În plus, ne poate lăsa să-L cunoaştem, ajutându-ne astfel să ne găsim pacea sufletească şi siguranţa în El.
Povestea mea incepe in momentul in care am crezut ca viata nu-si mai are rostul ,ca nu voi gasi niciodata persoana care sa imi fie alaturi la bine si la greu ..Tanjeam dupa fericire .Doream să fiu unul dintre cei mai fericiţi oameni de pe întregul pământul. Îmi doream şi un sens în viaţă. Căutam răspunsuri la întrebările:
- „Cine sunt eu?”
- „De ce mă aflu aici?”
- „Spre ce se îndreaptă viaţa mea?”
. Doream să fiu unul dintre cei mai liberi oameni din întreaga lume. Pentru mine, libertate nu însemna doar să fac ceea ce doream - toată lumea poate face asta. Pentru mine, libertate însemna să am puterea să fac ceea ce ştiam că trebuie să fac. Cei mai mulţi oameni ştiu ce trebuie să facă, dar nu au puterea să o facă. Aşa că am început să caut răspunsuri..In tot ce vedeam in jurul meu , in prieteni ,in necunoscuti, in noptiile nedormite sau serile tarzii in care ieseam la o plimbare ..eu cu mine...
Am realizat ca in momentele critice apelam la El fara sa stiu cine este defapt sau fara sa ma intereseze.
Obisnuim sa-L strigam ,sa-I cerem ajutorul cand avem probleme dar uitam de existenta Sa cand ne este bine..iar mie in ultima vreme nu mi-a fost bine.Am apelat la el si am inceput sa-I vorbesc despre toate problemele mele cum nu am facut-o cu nimeni.
Eram ca Toma necredinciosul...nu credeam pana nu vedeam lucrurile in forma lor ...Nu il pot vedea nici pe El dar il simt!
Creştinismul nu este o religie. Religia reprezintă încercarea oamenilor de a ajunge la Dumnezeu prin faptele lor bune. Creştinismul reprezintă apropierea lui Dumnezeu de oameni prin Iisus Cristos pentru a le oferi o relaţie cu Sine.
Îmi imaginam că dacă un creştin are vreo celulă în creier, aceasta ar muri de sigurătate. Nu ştiam mai multe.Refuzam sa intru intr-o biserica, sa ma rog sau sa sarut icoanele ,refuzam a ma impartasesc sau sa ma spovedesc deoarece auzisem fel de fel de povesti legate de preoti ...unele mai putin ortodoxe..
Nu spun ca acum gandurile mele sunt mai putin sceptice ,insa,nevoia de a trece peste greu si a simti ca cineva ma intelege si ma asculta a fost mai puternica decat negarile mele .
Am pasit pentru prima oara in Biserica ,singura, plina de ganduri si cu lacrimi in ochi.Atunci mi-am dat seama ca este singurul loc in care pot varsa lacrimi si imi pot deschide sufletul larg catre El ,fara ca cineva sa ma priveasca urat sau sa ma compatimeasca..
Spuneam ca Biserica este doar o cladire facuta de mana omului ,ca ma pot ruga si acasa.....Dar acel moment pot spune ca nu as putea sa-l compar cu nimic...am plecat de acolo alt om .
in acea seară, m-am rugat patru lucruri pentru a întemeia o relaţie cu Iisus Cristos care mi-a transformat viaţa de atunci încoace. Mai întâi, am spus: „Doamne Iisuse, Îţi mulţumesc că ai murit pe cruce pentru mine”. În al doilea rând, am spus: „Mărturisesc acele lucruri din viaţa mea care nu-Ţi sunt plăcute şi Îţi cer să mă ierţi şi să mă curăţeşti”. În al treilea rând, am spus: „Îmi deschid chiar acum, cum ştiu mai bine, uşa inimii şi a vieţii mele şi mă încred în Tine ca Mântuitor şi Domn. Preia controlul asupra vieţii mele. Schimbă-mă din interior înspre exterior. Fă-mă acea persoană pe care ai creat-o să fiu”. Şi ultimul lucru pe care l-am spus în rugăciune a fost: „Îţi mulţumesc că ai intrat în viaţa mea prin credinţă”.
Am constatat un fel de pace la nivelul minţii. Nu mă înţelege greşit. Nu spun că nu am mai avut deloc conflicte cu mine insami sau cei din jur. Ceea ce am găsit în această relaţie cu Iisus nu era absenţa conflictelor, ci capacitatea de a le face faţă. Şi n-aş da acest lucru pe nimic altceva din întreaga lume.
Un alt domeniu care a început să se schimbe a fost irascibilitatea mea. Obişnuiam să mă enervez imediat dacă cineva se uita la mine chiorâş...
Din ziua de 5 septembrie ,in care i-am promis atat Lui cat si mie ca voi incerca sa devin alt om ,sa repar toate lucrurile urate,incercand sa nu le mai repet, chiar am devenit alt om.Pot spune ca din acea zi nu am mai simtit durere si lacrima pe obrazul meu ....
Pacea sufleteasca se afla in Dumnezeu!
Am realizat ca in momentele critice apelam la El fara sa stiu cine este defapt sau fara sa ma intereseze.
Obisnuim sa-L strigam ,sa-I cerem ajutorul cand avem probleme dar uitam de existenta Sa cand ne este bine..iar mie in ultima vreme nu mi-a fost bine.Am apelat la el si am inceput sa-I vorbesc despre toate problemele mele cum nu am facut-o cu nimeni.
Eram ca Toma necredinciosul...nu credeam pana nu vedeam lucrurile in forma lor ...Nu il pot vedea nici pe El dar il simt!
Creştinismul nu este o religie. Religia reprezintă încercarea oamenilor de a ajunge la Dumnezeu prin faptele lor bune. Creştinismul reprezintă apropierea lui Dumnezeu de oameni prin Iisus Cristos pentru a le oferi o relaţie cu Sine.
Îmi imaginam că dacă un creştin are vreo celulă în creier, aceasta ar muri de sigurătate. Nu ştiam mai multe.Refuzam sa intru intr-o biserica, sa ma rog sau sa sarut icoanele ,refuzam a ma impartasesc sau sa ma spovedesc deoarece auzisem fel de fel de povesti legate de preoti ...unele mai putin ortodoxe..
Nu spun ca acum gandurile mele sunt mai putin sceptice ,insa,nevoia de a trece peste greu si a simti ca cineva ma intelege si ma asculta a fost mai puternica decat negarile mele .
Am pasit pentru prima oara in Biserica ,singura, plina de ganduri si cu lacrimi in ochi.Atunci mi-am dat seama ca este singurul loc in care pot varsa lacrimi si imi pot deschide sufletul larg catre El ,fara ca cineva sa ma priveasca urat sau sa ma compatimeasca..
Spuneam ca Biserica este doar o cladire facuta de mana omului ,ca ma pot ruga si acasa.....Dar acel moment pot spune ca nu as putea sa-l compar cu nimic...am plecat de acolo alt om .
in acea seară, m-am rugat patru lucruri pentru a întemeia o relaţie cu Iisus Cristos care mi-a transformat viaţa de atunci încoace. Mai întâi, am spus: „Doamne Iisuse, Îţi mulţumesc că ai murit pe cruce pentru mine”. În al doilea rând, am spus: „Mărturisesc acele lucruri din viaţa mea care nu-Ţi sunt plăcute şi Îţi cer să mă ierţi şi să mă curăţeşti”. În al treilea rând, am spus: „Îmi deschid chiar acum, cum ştiu mai bine, uşa inimii şi a vieţii mele şi mă încred în Tine ca Mântuitor şi Domn. Preia controlul asupra vieţii mele. Schimbă-mă din interior înspre exterior. Fă-mă acea persoană pe care ai creat-o să fiu”. Şi ultimul lucru pe care l-am spus în rugăciune a fost: „Îţi mulţumesc că ai intrat în viaţa mea prin credinţă”.
Am constatat un fel de pace la nivelul minţii. Nu mă înţelege greşit. Nu spun că nu am mai avut deloc conflicte cu mine insami sau cei din jur. Ceea ce am găsit în această relaţie cu Iisus nu era absenţa conflictelor, ci capacitatea de a le face faţă. Şi n-aş da acest lucru pe nimic altceva din întreaga lume.
Un alt domeniu care a început să se schimbe a fost irascibilitatea mea. Obişnuiam să mă enervez imediat dacă cineva se uita la mine chiorâş...
Din ziua de 5 septembrie ,in care i-am promis atat Lui cat si mie ca voi incerca sa devin alt om ,sa repar toate lucrurile urate,incercand sa nu le mai repet, chiar am devenit alt om.Pot spune ca din acea zi nu am mai simtit durere si lacrima pe obrazul meu ....
Pacea sufleteasca se afla in Dumnezeu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu