Telepatia

"Gândul este o sfera gigantica de energie si orice gând emis rezoneaza în tot universul" scria Swami Sivananda, în cartea sa "Puterea gândului".

Puterea gândului nostru sta în capacitatea noastra de al focaliza. Ullman, un distins cercetator care a studiat relatia dintre vis si telepatie, afirma ca natura visului de a combina stari de mare activare si de disociatie si tocmai aceasta combinatie este cea care, empiric, poate sa faciliteze transferul telepatic. Apoi în colaborare cu Krippner au publicat o serie de date experimentale, care vin sa sprijine existenta transferului "extrasenzorial" al informatiei la subiectul adormit. Aceasta informatie, dupa relatarile autorilor citati, apare în visele subiectului si corespunde cu o imagine fixa care se afla în mâinile unei persoane "transmitatoare" sau a unui agent care priveste subiectul aflându-se în totala izolare de el sau chiar la mare distanta de el. informatiile telepatice cele mai puternice si usor de perceput sau de emis sunt cele emotionale. Chiar si dumneavoastra simtiti când cineva va iubeste sau va uraste, nu dupa comportament, ci pur si simplu simtiti. În vis emisferele cerebrale sunt mult mai "relaxate", deci extinse. Ele recepteaza vibratii mai fine pe masura ce sunt mai relaxate tocmai pentru ca energia lor, activitatea lor nu e focalizata doar într-un anume punct, actiune. În artele martiale cheia de a simti si anticipa adversarul consta în relaxarea interioara. Cele mai multe cazuri de telepatie în vis se întâmpla la cuplurile de îndragostiti sau persoane între care exista o legatura profunda, tocmai pentru ca telepatia consta în intensitatea gândului emis. Iar persoanele care se iubesc, de exemplu, se gândesc cu putere unul la celalalt. Visul telepatic stabileste legatura cu gândirea si sentimentele unor persoane si chiar grupuri aflate la departare.
Undele cerebreale care însotesc somnul telepatic corespund ritmurilor theta si delta. Din punct de vedere fiziologic, somnul prezinta o inhibitie la nivelul cortexului cerebral. Ariile de extindere sunt în functie de aceste ritmuri. În delta, constiinta obisnuita nu mai poate face legatura cu constientul.
Telepatia ca proces psihic este importanta, pentru ca pe ea se bazeaza atacul psihic. Ea sta la baza vindecarilor de la distanta, a contactului cu divinitatea, dar si a magiei voodoo sau hipnozei. Ea este un instrument care nu este nici bun, nici rau in sine, dar il intrebuintam, facandu-ne responsabili de efectele ei. Orice gand pe care il emitem se pastreaza in subconstientul colectiv pentru ca, la un moment dat, sa prinda viata!
S-a demonstrat experimental ca transmiterea telepatica a informatiilor nu este un fenomen de natura electromagnetica, intrucat efectul nu scade ca in cazul undelor. Telepatia se poate face pe doua cai, fie prin dimensiunea noastra, fie prin cea atemporala. In cazul primeia exista consum de energie si deci o distanta mai mare necesita o energie mai mare. in cea de a doua, prin deschiderea unei dimensiuni, se sunteaza distanta (ca si cum l-as aduce pe receptor in apropiere), consumul de energie practic nu exista si informatia se transmite instantaneu (functioneaza mai bine in cazul in care cei doi, transmitator si receptor, sunt compatibili energetic, acest lucru fiind mai frecvent la soti, altfel se pierde timp si energie prin canalele energetice).

Exista astfel mai multe niveluri energetice, iar telepatia apare intre persoane care au vibratie asemanatoare. Din punct de vedere energetic, in ceea ce priveste telepatia, puterea de emisie este data de campul de emisie corespunzator chakrei gatului, iar cea de receptie de cel corespunzator celui de-al treilea ochi. Aceasta este teoria, in realitate folosim intreg campul, cu toate formele de energie pe care le detine. Fiecare om are o energie proprie, care este data de mai multi factori, cum ar fi: alimentatia (vegetarienii au vibratia mai inalta), rugaciunea (cei care se roaga, calugarii, au vibratia mai inalta), profesia (medicii, practicantii de Reiki au o vibratie mai inalta, in timp ce boxerii, practicantii de arte martiale au vibratie mai joasa) etc.

Au existat mai multe experiente care poarta semnatura cercetatorilor rusi, prin care se demonstra capacitatea unei persoane de a concentra si transmite energie. In principiu, au pus in evidenta capacitatea encefalului de a concentra si focaliza energia disipata de materia vie. G.A. Sergheev si S.P. Saricev au demonstrat ca, sub privirea concentrata a unei femei cu abilitati paranormale – M.S. Kulaghina -, un cord de broasca (care, in mod normal, tinut in ser fiziologic, in afara influentei biofizice externe, mai functioneaza 1,5 -2 ore) a fost oprit in sapte minute. S-a incercat si pe organismul uman, pe cord, dar aparitia tahicardiei a necesitat intreruperea experimentului. Aceasta capacitate de a disipa energia unui om se poate mari chiar de pana la 1000 de ori in conditii de stres, fata de cele obisnuite. Este destul ca sa realizezi ce efect ar avea daca ar fi directionata numai impotriva unui singur om! Modificarile energetice produse de stres au fost evidentiate prin compararea electronografiilor palmei unui individ aflat mai intai in stare de calm, apoi de stres. Initial apare un contur uniform al fondului de densitate luminoasa, reprezentat de emisia de fotoni, pentru ca, in caz de stres, la nivelul falangelor, trei sa capete un fond intunecos, cu o tendinta luUn rol important in telepatie il au subpersonalitatile unui individ; ele sunt fie native (cazul geniilor care primesc ca inger pazitor un spirit deosebit, ca merit pentru o viata anterioara dedicata intr-un fel sau altul oamenilor), fie dobandite, cum ar fi cele ale meseriilor. Aceste subpersonalitati pot fi forme gandite, ceva asemanator unui program care se deruleaza sau intervine in momentul in care este nevoie de el, sau spirite care, dintr-un motiv sau altul, au primit misiunea de a avea grija de omul respectiv.

Din dragoste pentru El: Iti place sa ma vezi plangand

Din dragoste pentru El: Iti place sa ma vezi plangand: "am ochii negri si pe vremea cand imi pasa, te iubeam pe tine! Dezintoxicare... de tine... Chiar daca lumea s-a-mpartit stupid la doi...Stupi..."

Iti place sa ma vezi plangand

am ochii negri si pe vremea cand imi pasa, te iubeam pe tine!

Dezintoxicare... de tine...

Chiar daca lumea s-a-mpartit stupid la doi...

Stupid. Asta e cuvantul cheie: stupid!!! Este stupid. Fara logica, fara sens si fara explicatie. Tot ce fac si are legatura cu tine, e stupid. Tot ce faci si are legatura cu noi, e stupid. O stiu eu si o stim amandoi si totusi, suntem in acealasi loc. Practic ne indepartam frecvent, dar suntem tot acolo. Eu fac doi pasi de langa tine, tu faci doi spre mine. Si tot asa. Jucam o hora stupida. Te urasc. De fapt ma urasc mai mult pe mine. Ma urasc ca te-am facut sa te urci cu mine in avion si te prefaci ca nu ma cunosti si sa mergem la mii de kilometri distanta, intr-un oras in care nu cunoastem pe nimeni. Iar pe tine te urasc ca ai venit. Ca nu m-ai refuzat, ca sunt mereu pe primul loc in viata ta. Ca persoana mea e atat de importanta pentru tine. Te urasc sa stii.

Mai ales atunci cand ma iei in brate si ma lasi sa vorbesc minute in sir despre orice: ziare, pantofi, haine, fotbal, bani. Nu imi spui nimic, dar adulmeci fiecare cuvant. Si fiecare firicel de parfum pe care il am pe gat. Cand zambesti cand injur si cand te incrunti cand plang. Te urasc cand ma iei de mana si te joci cu unghiile mele. Cand imi analizezi fiecare particica din corp de parca ai vrea sa ma desenezi din minte mai tarziu. Cand imi trimiti 50 de mesaje unul dupa altul cu „ma gandesc la tine” urmat de 49 de „si acum” „si acum” „uite acum” „acum”. Cand imi spui ca soarta nu e dreapta cu noi, ca noi ne-am mai iubit si alta data. Cand esti gelos pe toti in jurul meu si imi spui ca sunt oarba ca nu ii vad cum ma adulmeca. Cand razi cu lacrimi atunci cand spun ceva amuzant. Cand imi respiri aerul. Cand ma sufoci. Cand imi spui ca pana la mine ai trait frumos, dar acum esti fericit. Cand imi spui ca trebuie sa pleci, dar mai ales atunci cand o faci.

Si cel mai mult te urasc...... cand nu esti NUMAI al meu...

iubirea nu e ce imi vindeti voi!

Poti sa ii spui "Te iubesc" inainte de masa si "Strang eu masa, puisor" dupa, nu e iubire. Poti sa o suni de 10 ori pe zi sa o intrebi ce face, nu e iubire. Daca ii trimiti un buchet de trandafiri urias, tot nu e iubire. Daca ii faci cadou un cristal Swarowski fara motiv ("just because it's Sunday") nu e iubire. Daca o vezi intrand la duş si te innebuneste cu silueta ei si sanii ei perfecti, nu e iubire. Daca abia astepti sa o vezi din nou ca sa faceti sex, nu e iubire. Daca faci sex cu ea intre 20 si 80 de minute o partida, nu e iubire. Daca o scoti in oras la teatru nu e iubire. Daca pleci de nebun la mare dupa ea, doar sa va vedeti acolo, nu e iubire. Daca o ajuti sa treaca peste cele mai grele momente din viata ei, nu e iubire.
Si atunci?
Atunci cand inchid ochii si ea ma inconjoara cu fiinta si aura ei, apoi deschid ochii si tot nu vad nimic in afara de ea, atunci stiu ca o iubesc. Daca imi spune cuvinte grele si eu vreau s-o strang in brate, atunci o iubesc. Daca vreau sa fiu langa ea pur si simplu, dar nu sunt si o las sa respire, o iubesc. Daca ma scol dimineata cu gandul la ea, ziua imi merge in functie de ce privire imi arunca sau daca imi zambeste sau de ce imi spune, si seara mereu sunt melancolic pt ca nu e langa mine, inseamna ca o iubesc. Daca eu nu sunt poet, dar ii scriu o poezie, s-ar putea sa o iubesc. Daca mi-as da cele doua picioare pentru fericirea ei, chiar daca nu e cu mine, atunci sigur o iubesc, dar asta va trece. Daca ii spun ca o iubesc si ea ma refuza cu raceala, dar eu tot mi-as da sufletul pentru ea, inseamna ca aveam dreptate. Daca vreau sa ii aflu temerile si greutatile in speranta ca le pot lua asupra mea ca ea sa nu trebuiasca sa le care, o iubesc. Daca ma voi descoperi vreodata in totalitate, o voi iubi si ne vom consuma iubirea in rai (pentru ca acolo vom fi).

Din dragoste pentru El: IN MEMORIA TA..

Din dragoste pentru El: IN MEMORIA TA..: "Am placerea de a publica acesta scrisoare ,din partea unui bun prieten(Amintirile, expuse public, au rolul de a sta mărturie, şi de a avea i..."

IN MEMORIA TA..

Am placerea de a publica acesta scrisoare ,din partea unui bun prieten(Amintirile, expuse public, au rolul de a sta mărturie, şi de a avea impact asupra aproapelui, dacă e spre câştigul lui sufletesc să le parcurgă.)

Cuvintele Ecclesiastului, fiul lui David,egele lui Israel în Ieruaslim.

r

Deşertăciunea deşertăciunilor – a zis Ecclesiastul -,

deşertăciunea deşertăciunilor,

toate sunt deşertăciune.

Ce-i rămâne omului din toată osteneala lui

cu care se trudeşte sub soare?

O generaţie se duce, o generaţie vine

şi pământul rămâne în veac.

Soarele răsare, soarele apune

şi spre locul său zoreşte

şi de-acolo se ridică mergând spre miazăzi

şi-apoi spre miazănoapte oculeşte;

de-a roata se roteşte vântul

şi vânt se-ntoarce prin rotirea sa.

Fluviile toate curg în mare

şi marea nu se umple;

fluvii se’ntorc de unde-au izvorât,

ca de acolo să purceadă iarăşi.

Cuvintele cu toatele-s trudite:

nu va putea să le grăiască omul;

ochiul nu se va’ndestula de ceea ce vede

şi nici urechea de ceea ce aude.

Ceea ce a mai fost,

ceea ce s-a petrecut se va mai petrece

şi nimic nu-i proaspăt sub soare.

De grăieşte cineva, zicând: “Iată ceva nou!”,

iată că acel ceva a fost în alte vremuri,

în cele ce-au fost înaintea noastră.

Ce-a fost întâi nu-i nici în amintire,

nici de ce-a fost pe urmă nu-şi vor aduce aminte

urmaşii de la urmă.

Eu, Ecclesiastul,

am fost rege peste Israel în Ierusalim .

Şi inima mi-am pus-o să caute

şi cu’nţelepciune să cerceteze

despre toate câte se petrec sub cer.

că anevoioasă nevoinţă

lea-a dat Dumnezeu fiilor oamenilor,

cu ea să se nevoiască.

Văzut-am toate lucrurile

care se fac sub soare,

şi, iată, toate sunt deşertăciunea

şi vânare de vânt.

Ceea ce e strâmb nu poate fi îndreptat,

ceea ce lipseşte nu se poate număra.

Grăit-am eu în inima mea, zicând:

- Iată, m-am umplut de slavă

şi i-am întrecut în înţelepciune

pe toţi cei de dinaintea mea în Ierusalim

şi inima mea a văzut multă înţelepciune şi ştiinţă.

Şi inima mi-am pus-o să cunoască înţelepciunea şi cunoaşterea,

zilele şi ştiinţa de a pricepe,

şi iată că şi aceasta-i tot vânare de vânt.

Fiindcă belşugu’n înţelepciune e belşug de cunoaştere,

iar sporul cunoaşterii e spor de durere.”

Cartea Ecclesiastului din Vechiul Testament, Cap. I

te intrebi de ce ?

Bucati de inima se risipesc cu fiecare cearta… si totusi ne certam. Rani adanci in suflet in urma fiecarei despartiri…si totusi ne pierdem. Credina oarba in celalalt si speranta ca de data asta va fi altfel dau curs unui nou inceput…si inceputul anunta sansa unui nou final. Te regasesti tu cu tine si iti juri a mia oara ca de acum inainte nu vei mai fi vulnerabil,nu te vei mai expune. Te inraiesti si ranesti alti oameni doar pentru a ii inrai si pe ei,ca la randul lor sa inraieasca alti oameni. E un cerc vicios din care n-ai scapare si totusi cu nu stiu de unde puteri din cand in cand mai crezi in iubire…mai crezi in naivitatea ta,ca iubirea transforma oamenii,ii face din rai buni. Uiti ca iubirea te-a facut sa devii rau,uiti ca si el a iubit la randul lui…uiti ca sunteti rai amandoi. Tradarea lui,iti aminteste insa si din iubirea voastra se naste si razboiul. Razboi purtat in tine de mic copil, de cand ai auzit prima oara ca iubirea doare, de cand ai consientizat ca incredintarea sufletului tau unui alt om e doar o maniera de a nu te rani singur, de a ii da sansa altuia sa o faca. Puteam sa jur ca ma iubeste cu aceasi tarie cu care pot jura acum ca nu m-a iubit nicicand. Puteam sa ma feresc in loc sa il iubesc si puteam sa nu scriu asta niciodata…puteam sa-mi las inima doar zgariata dar am insistat sa o rup in mii de bucati, sa o lipesc la loc si sa o iau de noua…puteam sa-l iert,dar nu mai aveam cu ce…

Alta poveste…Despre Iubire si Dumnezeu…

Sa pierzi iubirea cuiva e trist…sa pierzi iubirea ta e superlativul absolut al tristetii….Viata ti-a dat o lectie de gramatica, nu ti-a placut perfectul, ai tins spre mai mult ca perfectul, ai obtinut superlativul absolut…Nimic nu se pierde, totul se transforma si tu tocmai te-ai transformat intr-un om pierdut…

 

Era primavara.Aveam 17 ani cand l-am intalnit, a fost dragoste la prima vedere, iar la 17 ani asta inseamna mult. L-am iubit cu toata puritatea unui suflet tanar si a raspuns iubirii mele…a fost una din cele mai frumoase perioade ale vietii mele.  Cand am simtit ca se termina l-am luat de mana si am mers la biserica. Ne-am asezat in genunchi in zapada si ne-am rugat plangand sa ramanem impreuna.Eram convinsa ca D-zeu ne va asculta, doar ne iubeam mult. La doua zile distanta ne-am despartit pentru totdeauna. Cand am avut puterea sa-mi revin din soc m-am intors la biserica, nu la aceeasi, ceva ma oprea, de parca n-ar fi acelasi Dumnezeu la toate bisericile. M-am asezat in genunchi in fata unei icoane din stanga altarului si am inceput sa pun intrebari plangand. Nu-mi raspundea nimeni…de aici amintirile incep sa fie vagi. Nu mai stiu cine, daca era un om al bisericii sau un om din biserica, mi-a spus o poveste sau o pilda,in care morala era ca nu ai voie sa iubesti niciodata ceva sau pe cineva mai mult decat pe Dumnezeul tau. Un om care isi iubea casa si Dumnezeu i-a luat-o…mi s-a parut o prostie, dar cum era singurul raspuns pe care il aveam l-am luat de bun. M-am intrebat daca eu chiar il iubisem pe el mai mult decat pe Dumnezeu si mi-am dat seama ca erau atat de distincte iubirile incat nu puteam face distinctia. Mi se parea atat de nedrept, cum sa fiu pedepsita ca fac ceva ce nu realizez,de care nu sunt constienta? Cum sa il iubesc mai mult decat pe Cel care mi l-a daruit? Tot cu iubire in suflet veneam si cerseam indurare la Domnul…de ce sa-l ia?
Ma uit la el si ma cuprinde teama…il privesc ca pe laitmotivul vietii, il transform in fericirea mea si-l rezum la tot ce conteaza…apoi incep sa ma tem…nu ca va pleca, nu ca nu ma va mai iubi, nu ca se va schimba ci ca nu-l voi mai vedea ca acum. Ma tem de ziua cand se va incadra la categoria “si altii”…Ma sperie gandul ca-l voi privi intr-o zi, asa cum i-am privit si pe altii si nu voi mai simti nimic. Ma intreb unde se duc toate cele ce fac dintr-un om centrul universului nostru actual…ce dispare din el sau din mine de din tot se transforma in nimic? Sufletul iubeste oameni si apoi ii uita? De ce peste un an sau doi nici macar nu ma va durea sa vorbesc despre el la trecut si cum un altul devine mult mai important decat el, care e cel mai important? De ce alegem un om al vietii noastre si apoi il tot schimbam?

Tocmai l-am chemat pe Isus in viata mea!

Trebuie să recunoaştem că mulţi dintre noi aşteptăm să avem probleme şi de-abia apoi ne întoarcem spre Dumnezeu.
 Când viaţa este frumoasă, nu considerăm că avem nevoie de Dumnezeu. Dar situaţia se schimbă când avem probleme, când ne dăm seama că ne aflăm în tranşee.

 În acele clipe când ne aflăm la strâmtoare, apelăm adesea la Dumnezeu. Şi nu este rău că facem asta, fiindcă Dumnezeu este într-adevăr singura constantă; El Se pune la dispoziţia noastră şi chiar vrea să aibă un cuvânt de spus în viaţa noastră. El spune: „Eu, Eu sunt Domnul şi afară de Mine nu este niciun Mântuitor! ... Căci Eu sunt Dumnezeu, şi nu altul.”⁴

Da, Îl putem considera pe Dumnezeu ca o „cârjă” în care ne putem sprijini... singura Cârjă cu adevărat folositoare.

Chiar şi când lucrurile par să meargă cum trebuie, viaţa poate să aibă o groapă - una interioară, care nu poate fi văzută cu ochiul liber.

Dacă Dumnezeu Se implică în viaţa noastră, putem sta liniştiţi. Căci pe măsură ce Îl cunoaştem şi ascultăm ce spune El în Biblie, ne aduce în suflet o pace deosebită. Vedem viaţa din punctul Său de vedere, fiind conştienţi de credincioşia şi de capacitatea Sa de a avea grijă de noi. Aşa că orice ne-ar aştepta în viitor, putem să ne punem încrederea în Dumnezeu, ştiind că El va rămâne neschimbat. Şi, pe lângă aceasta, de-abia aşteaptă să ne dovedească ce turnură poate lua viaţa noastră dacă ne întoarcem la El şi Îl căutăm cu sinceritate.

Dumnezeu are putere. Spre deosebire de noi, Dumnezeu ştie ce se va întâmpla mâine, săptămâna următoare, anul următor, în deceniul care urmează. El spune: „Căci Eu sunt Dumnezeu şi nu este altul; Eu sunt Dumnezeu şi nu este niciunul ca Mine. Eu am vestit de la început ce are să se întâmple şi cu mult înainte ce nu este încă împlinit.”⁶ El ştie ce se va întâmpla în mileniul în care am intrat. Dar mai important este că ştie ce se va întâmpla în viaţa ta peste cinci minute, mâine, săptămâna viitoare şi până la sfârşitul vieţii tale pe acest pământ. Şi mai important chiar decât acest lucru este ca tu să ştii că va fi alături de tine în clipa când se va întâmpla... dacă ai hotărât să-L chemi în viaţa ta. El ne spune că poate fi „adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi.”⁷ Dar trebuie să ne străduim din inimă să Îl căutăm, fiindcă El spune: „Mă veţi căuta şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima.”⁸

Lui Dumnezeu Îi pasă de noi. Să nu uităm că puterea extraordinară a lui Dumnezeu, pe care El şi-o poate manifesta în viaţa noastră, este însoţită de marea Sa dragoste pentru noi. Viitorul poate să aducă o perioadă de pace mondială nemaivăzută până acum... sau dimpotrivă, mai multă ură şi violenţă etnică, mai multe divorţuri, mai multe crime ş.a.m.d. Oricare ar fi situaţia, nimeni nu ne iubeşte mai mult ca Dumnezeu; nimeni nu poate să aibă mai multă grijă de noi decât Dumnezeu. Cuvântul Său spune: Domnul este bun, El este un loc de scăpare în ziua necazului; şi cunoaşte pe cei ce se încred în El.” „Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi.”¹⁰ şi: „Domnul este drept în toate căile Lui şi milostiv în toate faptele Lui. Domnul este lângă toţi cei ce-L cheamă, lângă cei ce-L cheamă cu toată inima. El împlineşte dorinţele celor ce se tem de El, le aude strigătul şi-i scapă.”¹²

Isus Hristos le-a spus urmaşilor Săi: „Nu se vând oare două vrăbii la un ban? Totuşi, nici una din ele nu cade pe pământ fără voia Tatălui vostru. Cât despre voi, până şi perii din cap, toţi vă sunt număraţi. Deci, să nu vă temeţi; voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii.”¹³ Dacă te întorci spre Dumnezeu, El va avea grijă de tine mai bine ca oricine.

Nimeni sa nu-ti dispretuiasca tineretea; ci fii o pilda pentru credinciosi: in vorbire, in purtare, in dragoste, in credinta, in curatie.” 1 Timotei 4:12

Calea prin care putem experimenta puterea lui Dumnezeu este rugaciunea. Asa cum citim si în versetul de azi, Dumnezeu a lucrat cu putere datorita rugaciunii înaltate de Biserica primara.

De aceea, si noi trebuie sa pastram aceeasi legatura cu Dumnezeu prin rugaciune, pentru ca El sa poata lucra în inimile noastre…si pentru a deschide usi prin care sa-si arate puterea Sa prin noi.

De exemplu, se poate ca astazi sa te afli într-o situatie din care sa crezi ca nu exista cale de iesire. Sau poate ca te afli în fata unui lucru la care ti se pare imposibil sa raspunzi…

Chiar daca mariajul tau se clatina sau esti încercat din punct de vedere financiar, sa stii ca poti gasi putere, alin si întelepciune pentru a face fata necazurilor la Dumnezeu, prin rugaciune. Imediat ce aduci povara ta la picioarele Domnului, oamenii vor vedea felul în care Dumnezeu lucreaza, aducîndu-ti liniste si pace în cele mai grele încercari si necazuri.

Asa cum spune si apostolul Pavel în Filipeni: 4: 6-7: „Nu va îngrijoraii de nimic; ci în orice lucru, aduceti cererile voastre la cunostinta lui Dumnezeu, prin rugaciuni si cereri, cu multumiri. Si pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, va va pazi inimile si gîndurile în Hristos Isus.”

Prea putin timp ca sa nu fiu EU

  Viaţa e prea frumoasă şi prea scurtă ca să o trăieşti aşa cum vor alţii. Toţi au aşteptări de la tine, cerinţe. Ne-am făcut câţiva dintre noi idee de cum ar fi perfecţiunea şi avem pretenţia ca toţi ceilalţi să ne urmeze exemplele.
  Ne-am săturat să ni se spună să nu zâmbim când avem chef să o facem.      Ne-am săturat să ni se spună să nu plângem pentru că e momentul să fim fericiţi. Ne-am săturat să ni se spună să nu alergăm, când abia ne abţinem să nu o luăm la fugă.

  Am învăţat să trăim cu frica în sân despre ce crede cel de lîngă noi. Am învăţat ca înainte de a face ceva, să ne uităm de patru ori în stânga şi în dreapta. Tot ceea ce facem, porneşte din inimă! Dacă trăim aşa, unde este adevăratul ”TU”.   Adevărata persoană? Eu aia vreau să o cunosc, nu persoana dictată şi condusă de societatea parvenită din ziua de azi.
 Atât de puţini oameni mai îndrăznesc să fie ei însişi încât mă tem, cu regret, că vom ajunge o mână de oameni clonaţi. Personalităţi, idei, comportamente identice.
Haideţi să îndrăznim să fim noi înşine. Dumnezeu cu un scop ne-a creat diferiţi,   Dumnezeu cu un scop ne-a dat gândire diferită. Şi nu, nu cu scopul de a băga pumnul în gură celui de lângă tine. Să îndrăznim să fim noi, nu ceilalţi.

Ai o problema cu increderea?

  
Neincrederea este, evident, opusul increderii si reprezinta lipsa sigurantei, indoiala, in final lipsa credintei. Cel mai adesea apare ca urmare a unor incidente din trecut, cand noi am decis ca oamenii ne inseala, nu ne putem baza pe ei, nu isi tin cuvantul, vor doar sa profite, etc. Cand nu ai incredere in oameni, nu ai incredere / credinta nici in Divinitate si te simti singur, izolat, frustat, nemultumit, nu stii incotro sa o iei.
Încrederea este printre cele mai preţioase lucruri pe care un om le poate avea în viaţa sa. Ba chiar mai mult, ştiţi cât de important este ca cineva să aibă încredere în tine, să creadă în tine?
  Dacă nu are nimeni încredere în tine, ba mai mult, spune că nu te-ar vedea niciodată reuşind acel lucru, deja craca ţi-a fost tăiată de sub picioare. Dacă nu va fi cineva lângă tine care să-ţi reamintească mereu cât de departe poţi ajunge, ajungi în locul în care stagnezi. Şi ce dureros poate fa ca nimeni să nu creadă în tine! Cât dureros poate fi când ai făcut un lucru din toată inima şi eşti mândru de el, dar persoanele dragi ţie nici măcar nu-l apreciază?
   Doar dacă….eşti îndeajuns de ambiţios să lupţi cu cicatricele neacceptării!
În tine crede cineva? Tu…tu pe cine ai încurajat? Tu pe cine ai ridicat? Tu în cine ai crezut? Tu câtor oameni le-ai tăiat craca de sub picioare sau câtor oameni le-ai dat noi aripi spre a zbura mai departe?? Analizează-te bine… poate că chiar din cauza ta, din cauza neîncrederii tale…un om e la pământ. 
  Neincrederea duce la dependenta,daunatoare.in general neincrederea fata de partener provine din lipsa de incredere a propriei persoane.
  După ce te-ai fript o dată, nu-ți mai vine să încerci încă o dată, oricât de apetisantă ar părea „friptura”. Eventual te apropii cu mare grijă, de frică să nu te arzi din nou, dar te retragi de îndată ce simți că e prea mare căldura. Sau folosești clești ori mănuși, desigur.

Esti dispus sa faci o schimbare la tine?

Daca vei  schimba acel ceva ce vei avea de acum inainte in viata ta?

Poate multumire, implinire, satisfactie, armonie, liniste?  Ce anume?

Crede cu putere in ceea ce iti doresti, ai rabdare cu tine si cu celalalt. Rabdare! Fii constient ca e un proces de durata. Lasa-l sa fie asa cum este si cere Universului sa fii suprins de cate lucruri extraordinare poate cealalta persoana sa iti ofere/arate. Cum ar fi sa fie asa?

Constientizea cand apar gandurile negative, lasa-le sa fie si intorce-te catre cele pozitive.

A fi de incredere este un compliment mai mare decat a fi iubit”. Adaptandu-l la acest articol as spune, a acorda increderea ta cuiva  si a avea incredere in acea persoana, este mai presus de a-l iubi.

Altfel...

Nu vreau o iubire normală. Eu nu pot accepta obişnuitul. Nu vreau să accept orice doar cu gândul că ”merge şi aşa”.Nu vreau amăgie. Nu vreau renunţare. Nu vreau aşa ceva! Nu vreau acea iubire mediocră. Nu vreau să fiu o egoistă care să îngrădesc libertatea şi liberul arbitru al celui iubit. Pur şi simplu nu vreau să-l leg de ceva ce nu doreşte. Nu vreau să-i omor visele sau personalitatea. Nu vreau să fac cunoştinţă cu ochii lui trişti de atâta compromis. Nu vreau să manipulez. Şi..nu vreau să profit de influenţa pe care o am asupra lui.
Vreau acea iubire. Iubirea care să nu dorească să manipuleze. Iubirea care să nu caute folosul ei. Iubirea care să se dăruiască pe sine însăşi. Iubirea care să poată spună sincer şi deliberat ”mă bucur pentru fericirea ta”, chiar şi atunci când fericirea lui înseamnă tristeţea mea. Vreau să fiu capabilă să renunţ la dorinţa mea de a conduce şi de a manipula. Vreau ca dorinţele mele să fie legate de dorinţele lui. Vreau să pot spune fără constrângere: ” Încotro vei merge tu voi merge şi eu, unde vei locui tu, voi locui şi eu; poporul tău va fi poporul meu, şi Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu. Facă-mi Domnul ce o vrea, dar nimic nu mă va despărţi de tine decât moartea!”. Vreau să ajung la desăvârşire.
Până atunci…voi căuta să iubesc tot mai mult. Să pot iubi ca Dumnezeu. Şi când iubitul meu…voi avea acea iubire…vom merge să atingem neantul! Până atunci…lasă-mă să mă pregătesc. Orice lucru îşi are vremea lui.

Castiga-ti iubirea inapoi!

    Acorda-ti intreaga atentie si citeste fiecare cuvant din acest articol.
O poveste care ti s-ar putea potrivi in mod ciudat...

  “A fost odata un baiat...pe nume Robert. S-a indagostit nebuneste de o fata...o fata pe care o considera perfecta...fata cu care vroia sa-si petreaca tot restul vietii...si din fericire, fata a avut aceleasi sentimente pentru el.

  Lucrurile pareau sa mearga grozav in primele luni la fel ca in oricare alta relatie normala, insa cu timpul au aparut unele probleme...Robert stia ca e ceva ce ascudne prietena lui, insa nu stia ce anume.

  Prietena lui a incetat sa mai petreaca timp cu el, a inceput sa dea raspunsuri seci si a incetat sa mai aiba relatii intime cu el. Si apoi s-a intamplat inevitabilul.

Intr-o zi i-a spus la telefon:

Robert! Trebuie sa vorbim...

Robert s-a alarmat....bataile inimii i s-au triplat...putea simti ce avea sa urmeze insa nu putea sa reziste..

  Apoi a inceput – "lucrurile nu mai sunt cum erau...cred ca avem nevoie de putin timp singura."

A vorbit pe un ton calm, insa cuvintele acestea au sunat ca o bomba adevarata pentru Robert. Nu stia ce sa creada...sau ce sa inteleaga.

  Nu a stiut la ce s-a referit ea cand a spus ca are nevoie de putin timp singura...si inainte sa apuce sa intrebe ceva, aceasta s-a scuzat ca e foarte ocupata si a inchis!

Robert a incercat disperat sa o contacteze dupa aceea, insa nu mai raspundea la telefon. Sarmanul Robert nu mai avea dragostea vietii sale...acum devenise un om depresiv, cu o durere enorma.”

Draguta poveste, nu?

Crede-ma! Stiu prin ce treci acum...cum de stiu? Am fost in locul tau.

Stiu cat de greu e sa te dai jos din pat dimineata, simtind ca viata ta nu are rost...incercand sa eviti tot ce iti aminteste de ea/el si totusi nimic nu pare sa functioneze.

Iar cel mai greu este daca te intrebi: “SI..DACA...”!

Si daca nu o voi mai vedea niciodata?...Si daca se intalneste cu altcineva?

Daca se culca cu altcineva?

Si, inainte ca macar sa-ti dai seama, te gasesti blocat, cautand modalitati de a te lupta cu durerea.

Cum isi pot lasa oamenii fostii parteneri din nou in viata lor...dupa ce au existat abuzuri din parteaacestora?

Adevarul este ca....

Oamenii se recupereaza chiar si dupa abuzuri si tradari...acum nu incerc sa justific abuzul sau tradarea...spun doar ca nimic nu e imposibil.

Exista speranta in toate cazurile.

Exista un concept pe care trebuie sa-l intelegi –

Poti fi baiat sau fata...nu-mi pasa. Situatia intre voi poate fi rea sau foarte rea...crede-ma ca nu conteaza!

Tot ce stiu e atat – daca mii de oameni s-au impacat cu fostii parteneri, chiar daca situatia parea fara speranta, tu de ce n-ai putea?

Indiferent cat de urata este situatia intre voi, iti poti recapata fostul sau fosta.......acum aproape ca te pot vedea cum stai acolo si spui “E imposibil”!

Ei bine, nu te invinovatesc...

Cand ma luptam cu despartirea aveam aceeasi conceptie...nu vedeam nicio cale posibila de impacare...a fost ceva greu de suportat si am crezut ca asta e sfarsitul pentru mine.

Nu ma puteam impaca cu ideea unei asemenea respingeri...si totul devenea mai rau din cauza ca nu stiam de ce s-a intamplat acest lucru, ce a mers prost.

Am inteles ca indiferent de cat de mult as plange, situatia nu se va rezolva..

Suferiti de astfel de lucruri:

  Pierderea brusca a poftei de mancare?

  Va simtiti extrem de obositi pe parcursul zilei?

  Verificati daca fostul sau fosta a intrat pe messenger sau pe internet?

  Aveti probleme de concentrare la serviciu?

  Treceti prin stari emotionale grele?

  Verificati profilul de hi5 sau facebook pentru a vedea cati prieteni are, sau ce a mai facut?

  Va simtiti extrem de deprimati?

  Va ganditi incontinuu cu cine se intalneste?

  Va temeti in mod constant ca s-a terminat pentru totdeauna si nu o sa mai fiti impreuna niciodata?

  Va purtati extrem de frumos si ii spuneti partenerului cat de mult il/o iubiti incontinuu?

  Incercati sa convingeti partenerul ca v-ati schimbat in timp?

  Incercati sa argumentati mereu ca nu a fost vina dvs?

  Il/O sunati incontinuu?

  Incercati sa va scuzati incontinuu pentru tot?

  Incercati sa intrati in legatura cu prietenii si rudele ei/lui?

  Incercati sa spionati? Sau ce e mai rau...il/o implorati sa se intoarca?

Daca ati facut oricare dintre lucrurile de mai sus inseamna ca probabil nu ati reusit decat sava indepartati fostul/a si mai mult.

Nu am vrut sa fiu rau...

Dar daca ati facut unul din lucrurile de mai sus l-ati indepartat si mai mult.

Acum sa va mai spun ceva...nu e vina dvs.

Serios! Nu te chinui sa te gandesti iar si iar la toate greselile pe care le-ai facut pana acum...chiar nu e vina ta.

Nu venim pe lume cu un manual de instructiuni despre cum sa ne descurcam...nu suntem invatati despre relatii in scoala sau la facultate. Acesta este principalul motiv pentru care multi oameni se chinuie in privinta acestui aspect al vietii.

Stii ca oamenii au o tendinta naturala sa ia lucrurile de bune?

Nu valorificam cu adevarat aerul pe care il respiram, intelegem cat de important este atunci cand ne sufocam, cand nu avem aer. In mod similar, fostul nu va pretuieste momentan pentru ca il urmariti pretutindeni si ii arati prin acest fapt ca aveti nevoie de el.

Daca nu-ti pasa de mine, te rog stai departe!

   Azi stăteam şi mă gândeam cât de mult ne rănim între noi, oamenii. Cât de mult rău ne facem unii altora. Nu ne placem să suferim dar în schimb provocăm de multe ori suferinţă semenilor noştrii. Nu ne place să fim trataţi cu indiferenţă, dar la rândul nostru îi tratăm pe ceilalţi cu indiferenţă. Nu ne place ca să fim părăsiţi, dar noi părăsim de câte ori nu mai avem nevoie de cineva. Nu ne place să fim loviţi, dar lovim de câte ori avem ocazia.

   Uneori ne apropiem de persoane doar pentru că avem interese. Diferite interese. Financiare, sentimentale sau altele. Suntem interesaţi cum să trăim mai bine şi să câştigăm mai mult, fiind pregătiţi să călcăm în picioare pe oricine ne-ar sta în cale. Amăgim oamenii cu vorbe ieftine şi sentimente ipocrite, ca mai apoi să-i aruncăm poate într-un hău adânc de unde nu se ştie dacă se vor mai ridica. Am ajuns atât de egoişti, atât de lacomi încât uităm că mai avem principii şi moralitate.

   Aşa că astăzi, dragul meu prieten, am decis să te rog ceva în numele tuturor oamenilor care gândesc ca şi mine. Dacă nu ţii la mine cu adevărat, dacă nu te interesează cu adevărat starea mea, dacă nu vrei să mă ajuţi, să mă ridici când cad şi o faci aceasta doar pentru că te simţi dator sau pentru că aşa îţi dictează conştiinţa, şi în inima ta nu ai vrea să o faci cu adevărat, fă-ne un bine amândurora şi stai cât mai departe.  

    Nu mă răni şi pe mine şi implicit şi pe tine. Nu te amăgi singur şi nu mă amăgi şi pe mine. Nu fă o gaură în inima mea, ca mai apoi să realizezi că de fapt ai şi tu una. Dacă nu stai aproape de mine dintr-o dorinţă sinceră, nu-ţi face rău şi nu-mi fă rău doar pentru că aşa scrie Sfânta Scriptură ”să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”, nu o fă din datorie. Fă-o din dragoste şi pentru că vrei cu adevărat! Şi dacă nu există aceasta, te rog eu, dacă nu-ţi pasă de mine cu adevărat, stai departe!

Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti!

    Cu totii cunoastem expresia "Iubeste-ti aproapele" insa din ce in ce mai putini au inceput sa cunoasca adevaratul sens al acesteia.

    In primul rand, fraza completa, rostita de Iisus Hristos este "Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti!".

  "Domnul il iubeste mult pe pacatosul care se pocaieste si il strange cu drag la pieptul sau: „Unde ai fost copilul Meu? De multa vreme te astept!” (Sfantul Siluan)

Linistea sufleteasca si vremurile schimbatoare

Te-ai intrebat vreodata ,in vremurile nesigure, cum poti avea pace in suflet?
Lumea aceasta în care trăim este măcinată de lupte, de violenţă - în familie şi în afara ei - , de suferinţă, de durere, de tristeţe... Dar oare avem unde să găsim stabilitate indiferent ce se întâmplă în lume sau în viaţa noastră? Putem privi spre viitor cu speranţă, oricare ar fi împrejurările din viaţa noastră şi din lume?
Lumea din jurul nostru este în continuă mişcare, dar Dumnezeu nu Se schimbă. El este acelaşi, imuabil şi demn de încredere. De fapt, El Însuşi spune: „Este oare un alt Dumnezeu afară de Mine? Nu este altă Stâncă, nu cunosc alta!” „Căci Eu sunt Domnul, Eu nu Mă schimb.”¹Dumnezeu este tot timpul disponibil pentru noi; putem conta pe El. El este „acelaşi ieri şi azi şi în veci”². În plus, ne poate lăsa să-L cunoaştem, ajutându-ne astfel să ne găsim pacea sufletească şi siguranţa în El.
Povestea mea incepe in momentul in care am crezut ca viata nu-si mai are rostul ,ca nu voi gasi niciodata persoana care sa imi fie alaturi la bine si la greu ..Tanjeam dupa fericire .Doream să fiu unul dintre cei mai fericiţi oameni de pe întregul pământul. Îmi doream şi un sens în viaţă. Căutam răspunsuri la întrebările:

• „Cine sunt eu?”
• „De ce mă aflu aici?”
• „Spre ce se îndreaptă viaţa mea?”

. Doream să fiu unul dintre cei mai liberi oameni din întreaga lume. Pentru mine, libertate nu însemna doar să fac ceea ce doream - toată lumea poate face asta. Pentru mine, libertate însemna să am puterea să fac ceea ce ştiam că trebuie să fac. Cei mai mulţi oameni ştiu ce trebuie să facă, dar nu au puterea să o facă. Aşa că am început să caut răspunsuri..In tot ce vedeam in jurul meu , in prieteni ,in necunoscuti, in noptiile nedormite sau serile tarzii in care ieseam la o plimbare ..eu cu mine...
 Am realizat ca in momentele critice apelam la El fara sa stiu cine este defapt sau fara sa ma intereseze.
 Obisnuim sa-L strigam ,sa-I cerem ajutorul cand avem probleme dar uitam de existenta Sa cand ne este bine..iar mie in ultima vreme nu mi-a fost bine.Am apelat  la el si am inceput sa-I vorbesc despre toate problemele mele cum nu am facut-o cu nimeni.
 Eram ca Toma necredinciosul...nu credeam pana nu vedeam lucrurile in forma lor ...Nu il pot vedea nici pe El dar il simt!
 Creştinismul nu este o religie. Religia reprezintă încercarea oamenilor de a ajunge la Dumnezeu prin faptele lor bune. Creştinismul reprezintă apropierea lui Dumnezeu de oameni prin Iisus Cristos pentru a le oferi o relaţie cu Sine.
 Îmi imaginam că dacă un creştin are vreo celulă în creier, aceasta ar muri de sigurătate. Nu ştiam mai multe.Refuzam sa intru intr-o biserica, sa ma rog sau sa sarut icoanele ,refuzam a ma impartasesc sau sa ma spovedesc deoarece auzisem fel de fel de povesti legate de preoti ...unele mai putin ortodoxe..
 Nu spun ca acum gandurile mele sunt mai putin sceptice ,insa,nevoia de a trece peste greu si a simti ca cineva ma intelege si ma asculta a fost mai puternica decat negarile mele .
 Am pasit pentru prima oara in Biserica ,singura, plina de ganduri si cu lacrimi in ochi.Atunci mi-am dat seama ca este singurul loc in care pot varsa lacrimi si imi pot deschide sufletul larg catre El ,fara ca cineva sa ma priveasca urat sau sa ma compatimeasca..
 Spuneam ca Biserica este doar o cladire facuta de mana omului ,ca ma pot ruga si acasa.....Dar acel moment pot spune ca nu as putea sa-l compar cu nimic...am plecat de acolo alt om .

 in acea seară, m-am rugat patru lucruri pentru a întemeia o relaţie cu Iisus Cristos care mi-a transformat viaţa de atunci încoace. Mai întâi, am spus: „Doamne Iisuse, Îţi mulţumesc că ai murit pe cruce pentru mine”. În al doilea rând, am spus: „Mărturisesc acele lucruri din viaţa mea care nu-Ţi sunt plăcute şi Îţi cer să mă ierţi şi să mă curăţeşti”. În al treilea rând, am spus: „Îmi deschid chiar acum, cum ştiu mai bine, uşa inimii şi a vieţii mele şi mă încred în Tine ca Mântuitor şi Domn. Preia controlul asupra vieţii mele. Schimbă-mă din interior înspre exterior. Fă-mă acea persoană pe care ai creat-o să fiu”. Şi ultimul lucru pe care l-am spus în rugăciune a fost: „Îţi mulţumesc că ai intrat în viaţa mea prin credinţă”.

 Am constatat un fel de pace la nivelul minţii. Nu mă înţelege greşit. Nu spun că nu am mai avut deloc conflicte cu mine insami sau cei din jur. Ceea ce am găsit în această relaţie cu Iisus nu era absenţa conflictelor, ci capacitatea de a le face faţă. Şi n-aş da acest lucru pe nimic altceva din întreaga lume.
 Un alt domeniu care a început să se schimbe a fost irascibilitatea mea. Obişnuiam să mă enervez imediat dacă cineva se uita la mine chiorâş...
 Din ziua de 5 septembrie ,in care i-am promis atat Lui cat si mie ca voi incerca sa devin alt om ,sa repar toate lucrurile urate,incercand sa nu le mai repet, chiar am devenit alt om.Pot spune ca din acea zi nu am mai simtit durere si  lacrima pe obrazul meu ....
 Pacea sufleteasca se afla in Dumnezeu!